Acasă / Proiecte / „Basmul românesc”, proiect IEH, a ajuns din nou la Madrid

„Basmul românesc”, proiect IEH, a ajuns din nou la Madrid

“Stăpânul Mass-Media îşi încleştase mâinile pe tastatură. Trebuia să scrie ceva, cuiva…”. Dar Aaron i-o luă înainte și trimise ca gândul și ca fulgerul un răvaș către Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni. Și astfel….apăru o nouă pagină a „Basmului românesc”….semnată de copiii din Madrid, sub îndrumarea doamnei profesoare Florinela Lazăr, dovedind astfel că miracolele există.

<<Mânat de curiozitate, Stăpânul Mass-Media nu se putu abţine să nu privească în paginile luminoase ale cărţii … Minune !!!…Deodată îi apăru inaintea ochilor imagini ciudate şi totuşi cunoscute…Se vedea pe sine, copil fiind, stând ghemuit într-un colţ al camerei micuţe.Ţinea în mâini primul dar de la mama …o carte de poveşti…Ciudat..uitase de mult chipul mamei,de fapt aproape dacă şi-l mai amintea..Nu se poate aşa ceva..Nu se poate să fie vorba despre el…
Dar ochii minţii răsfoiau cu nesaţ paginile cărţii…Îşi aminti acel cadou – împlinise şapte anişori şi ştia deja să citească.Îşi aminti cât de mândră era mama lui că i-a dat Dumnezeu un copil isteţ.Acum încearcă să alunge aceste amintiri,dar ce se întâmpla?..degeaba încearcă, căci imaginile îi apar fără să vrea şi-i cutremură tot corpul.Nu ! Nu i se poate întâmpla aşa ceva.El este Marele Stăpân Mass-Media, nu poate să se lase doborât de nişte copilării.Însă amintirile continuau fără voia lui. Îşi amintea perfect acea zi şi cu câtă nerăbdare a citit cartea.Abia aştepta să aibă mama timp să-l asculte povestind.Vedea aievea paginile colorate ale cărţii şi cum a adormit cu capul pe o pagină, visându-se un prinţ frumos si viteaz.Îl vedea pe copilul care nu se dezlipea de carte nicio clipă şi cum o lua cu sine ca nu cumva cineva să i-o ia sau să i-o strice.De câte ori visase cu ochii deschişi acele întâmplări din carte.!..De câte ori se transforma intr-unul din personajele cărţii!…Nu se poate una ca asta! Ce copil prost ! – îşi zise acum în gând-auzi tâmpenie, să umbli cu o carte după tine …N-a fost el acela..Nu se putea opune însă amintirilor care veneau şi veneau..Sărmanul Stăpân Mass –Media cădea pradă propiilor lui amintiri..
În ungherul temniţei, micuţul Aaaron zâmbea fericit.Simţea lumina cărţii tot mai puternică şi ştia că aceasta încă avea să sporească..Aproape că îl cuprinse mila pentru Stăpânul Mass-Media. Biet suflet chinuit, cum vei face faţă amintirilor tale?..
În acest timp, Stăpânul Mass-Media se chinuia să oprească vâltoarea amintirilor, însă degeaba.Acestea se făceau tot mai intense.Ceva îl speria foarte tare, dar nu desluşea încă ce era…Se vedea cum, urcat în picioare pe scaun, îi povestea mamei ce citise, în timp ce aceasta pregătea masa.Faţa mamei îi apăru mai clară ca niciodată .Abia acum înţelese lumina din ochii ei – era tare mândră de puiul său.Băiatul continua şirul poveştilor,iar mama îl sorbea din ochi şi alta nu.Seară fiind,tatăl se intoarse de la muncă obosit şi morocănos ca de fiecare dată.Văzându-şi nevasta atât de fericită, începu sa urle :,, Ce-ţi pasă ţie ? Eu îmi rup oasele toată ziua şi voi huzuriţi ! V-a pălit veselia de atâta stat degeaba ,văd ,, .Mama încercă să-l înduplece şi să-i spună ce băiat isteţ le-a dat Domnul şi cât de frumos citeşte şi povesteşte, însă degeaba.Bărbatul nu voia să audă de o aşa pierdere de vreme.Auzi la ei,când lumea moare de treabă, ei stau la umbră şi citesc…Neînţelegând mare lucru din spusele tatălui, băiatul sări şi el să spună cât de mult îi place cartea aceea şi ce poze frumoase are. Sătul până peste cap de laudele aduse cărţii, bărbatul înşfăcă cartea din mâna copilului şi o aruncă în foc.Vaaaai !!!…O întreagă lume s-a năruit.Scaunul de sub picioarele copilului s-a clătinat când acesta a sărit să scoată cartea din flăcări.Târziu pentru carte.Paginile colorate scoteau flăcări şi mai colorate şi întreaga lume a băiatului dispărea deodată cu ele.Adio prinţi viteji, adio balauri înficoşători pe care i-a ucis.Toate au dispărut.Şiroaie de lacrimi brăzdau faţa copilului.Mâinile îi tremurau încă neputincioase şi întinse către sobă.Suspina şi spera ca zâna bună din carte să facă o vrajă şi totul să revină ca mai înainte.A aşteptat ceasuri întregi lângă sobă să se întâmple un miracol,dar acesta n-a apărut.Cât de pustie era acum camera lui ! Cât de sfâşiat îi era sufletul ! Mult timp a aşteptat crezând că mama îi va aduce o altă carte,dar timpul a fost nemilos cu ea şi mama a plecat într-o lume mai frumoasă şi mai bună.Băiatul a uitat de poveşti…
Cu faţa schimonosită de durere,Stăpânul Mass-Media îşi încleştase mâinile pe tastatură.Trebuia să scrie ceva, cuiva….>>