Acasă / Evenimente / 145 de ani de la moartea lui Eudoxiu Hurmuzachi

145 de ani de la moartea lui Eudoxiu Hurmuzachi

      

29 septembrie 1812 – 10 februarie 1874

A fost istoric, politician (deputat al Consiliului Imperial, mareșal al Ducatului Bucovinei), scriitor, membru al Academiei Române, dar mai ales un mare patriot, care a luptat pentru drepturile românilor.

Piețe și străzi din mai multe orașe ale țării îi poartă numele. Colegiul Național „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți, Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți și Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni duc mai departe numele unuia dintre cei mai aprigi și luminati naționaliști români.  

    

În 29 septembrie 1812 se năștea la Cernăuca Eudoxiu Hurmuzachi, pe domeniul familiei sale, aflat la 15 km de Cernăuți. Era al doilea copil al familiei, din șapte, fiul lui Duxache ( fiul medelnicerului Constantin Hurmuzachi), descendet al unei vechi familii moldovene, și al Ilenei (fiica stolnicului Murguleț). Despre tatăl său se știe că oferea refugiu liderilor politici români transilvăneni care erau persecutați, de multe ori intrând în datorii pentru a le putea da acestora o mână de ajutor.

După absolvirea Liceului în Cernăuți a studiat Facultatea de Drept din Viena, în perioada 1830-1836, împreună cu fratele său, Constantin Hurmuzachi. Student fiind, a copiat din arhivele habsburgice și otomane peste 3000 de documente, publicate post-mortem (1878 -1886) în cinci volume impresionante, intitulate ”Fragmente zur Gheschichte der Rümanen”. Scrierile reprezintă o istorie politică necesară momentului. În 1879 Mihai Eminescu a tradus trei dintre volumele lui Hurmuzachi, iar în 1900 Ioan Slavici.

Familia Hurmuzachi a avut un rol foarte important în timpul revoluției de la 1848. La moșia Cernăuca s-au adunat cei mai importanți revoluționari, care au fost și ajutați financiar: Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Costache Negri, Alecu Russo. Tot la domeniul de la Cernăuca Mihail Kogălniceanu a redactat faimoasa lui petiție.

La 22 martie 1848 a avut loc prima adunare populară la care au participat orășeni, nobili, intelectuali, preoți de la țară. Adunarea a hotărât formarea unui comitet de acțiune în frunte cu Eudoxiu Hurmuzachi. Acest comitet urma să elaboreze un program de revendicări pentru întreaga populație. Alexandru și Gheorghe Hurmuzachi l-au împuternicit în aprilie 1848 pe moldoveanul Alecu Russo, care era în drum spre Viena, să propună împăratului Ferdinand I unirea tuturor teritoriilor românești din interiorul și din afara granițelor Imperiului habsburgic într-un stat daco-românesc, sub sceptrul unui principe din Casa de Habsburg.

În mai 1848 a vut loc o mare adunare a bucovinenilor avându-l ca președinte pe Eudoxiu Hurmuzachi. Revendicările populației Bucovinei au fost formulate la începutul lunii iunie într-un program alcătuit din 12 puncte, sub denumirea de Petiția Țării, unde erau prevăzute separarea Bucovinei de Galiția și constituirea ei în țară de coroană autonomă, conservarea naționalității române și crearea de școli naționale dar și organizarea administrației țării pe baza autonomiei provinciale.

Este creată Dieta ducatului Bucovinei, care se întrunește pentru prima oară la 6 aprilie1861. În cadrul acestei instituții erau reprezentate toate minoritățile, iar românii dețineau majoritatea. Primul președinte al dietei a fost episcopul E. Hacman, iar după demisia sa din februarie 1862, în acest post a ajuns istoricul Eudoxiu Hurmuzachi, care devine astfel mareșal al Bucovinei.

Din 16 octombrie 1848 până în 2 0ctombrie 1850,  Eudoxiu, Gheorghe și Alexandru Hurmuzachi au tipărit tribuna bilingvă Bucovina, care a contribuit semnificativ la pregătirea unei noi ere pentru țară.

Recunoașterea ducatului Bucovinei  la 4 martie 1849 a contribuit la o diminiuare si, ulterior, la încetarea procesul de deznaționalizare al românilor, început de către polonezi, ruteni, unguri și evrei încă din 1775, când Austria obținuse abuziv nord- vestul Moldovei de la Imperiul Otoman.

Activitatea revoluționară a lui Eudoxiu Hurmuzachi a fost văzută ca o luptă corectă chiar și de către guvernul imperial, întrucât românul nu urmărea periclitarea integrității imperiului habsburgic, ci doar  drepturile cuvenite românilor.

 În anul 1850 a fost numit de către cavalerul Anton von Schmerling, pe atunci ministru de interne, membru al comisiei pentru elaborarea unui lexicon de terminologie juridică. El a preluat de asemenea examinarea manualelor românești pentru școlari utilizate de românii din tot imperiul, nu doar din Bucovina.

Poliglot, cunoscător al limbilor de cancelarie (latină, franceză, germană, engleză, italiană, poloneză,turcă și greacă), din 1852 a început să cerceteze arhivele vieneze, dar și din alte orașe importante precum Praga, Budapesta, Paris, Stocholm, Roma, Munchen sau Constantinopole.

A reușit să adune peste 6000 de documente, care au fost publicate de Academia Română cu titlul ”Colecția Hurmuzachi- documente privitoare la Istoria românilor”, în 19 volume și 9 suplimente.

Pe 16 decembrie 1871, Eudoxiu a fost din nou numit căpitan al ducatului Bucovinei. Această funcție a îndeplinit-o până la moartea sa.

La 23 februarie 1873 primește titlul de baron din partea împăratului Franz Iosef pentru merite deosebite în activitatea sa de susținere a țării, iar orașele Câmpulung și Cernăuți îl desemnează cetățean de onoare.

În mai 1862 a inaugurat Societatea pentru cultură și literatură românească din Bucovina, model pentru Societatea Literară înființată la 1 aprilei 1866 la București, din care va deriva Academia Română, în 30 martie 1879. Înaltul for l-a primit în rândurile sale la 2 august 1872, considerându-l ctitor de seamă al istoriografiei românești moderne.

În ziua de 10 februarie 1874  Eudoxiu Hurmuzachi a urcat în ceruri, să-și vegheze neamul lui românesc. Dar câți fii ai acestui neam au habar de neprețuita moștenire lăsată lor de el?