Acasă / Proiecte / Caravana Basmului românesc la copiii români de pretutindeni continuă
dav

Caravana Basmului românesc la copiii români de pretutindeni continuă

O poveste scrisă de multe mânuţe talentate

 A doua ediție a „Basmului românesc", proiect al Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi" pentru românii de pretutindeni, se îndreaptă spre final. Copiii români din toată lumea scriu împreună o poveste, şi vom putea citi în rândurile următoare cum se continua firul acţiunii, dar vom observa şi cât de bogată este imaginaţia copiilor români care trăiesc în Franţa, Italia şi Belgia.

        Şcoala Română din Paris

Spunând acestea, Histor îşi continuă zborul pe calul năzdrăvan, alături de cele trei lebede şi de noul său ajutor. Dar fu cuprins de o toropeală şi deodată, ca prin vis sau aievea, îi apăru Sfânta Miercuri :

– Voinice Histor, curajul şi vitejia ta te-au adus atât de aproape de îndeplinirea misiunii

tale. A venit momentul să afli adevărul adevărat, pe care nu l-am mai spus nimănui până acum. În vremuri de mult apuse, când pe tărâmul împăratului domneau pacea şi veselia, la poarta casei mele apăru o batrânica sărmană ce imi ceru adăpost şi mâncare. Cei trei băieţi ai mei o îndrăgiră pe loc, dar într-o zi, ziua în care a răposat împărăteasa Dochia, cand m-am întors de la pădure, casa mea era făcută scrum şi în locul băieţilor am găsit trei lebede.

Îţi spun toate acestea căci a venit vremea să-ţi cer răsplata : îmi vreau înapoi copiii, să revină sănătoşi acasă.

– Accept, zise Histor, dacă îmi spui cum să le dobor pe celelalte două dihănii.

Atunci Sfânta Miercuri incepu să îi cânte : « Pe un munte într-o ţară foarte-ndepărtată, stă un om cu ochii-nchişi şi vede ce ne-asteaptă… »

Atunci Histor închise ochii şi convocă înţelepciunea strămoşilor lui. Când deschise ochii ştiu ce are de făcut. Trimise acvila la Turnul cel Negru, în ţinuturile sumbre ale Verzuviei, şi cele trei lebede albe în căutarea prinţeselor, pentru ca una dintre ele să-l ajute să înfrângă cavalerul cu semiluna în frunte.

Histor invocă forţele ancestrale, ale apelor învolburate, ale copacilor umblători, ale oamenilor furnici, ale elfilor, ale ciclopilor, ale unicornilor şi ale tuturor creaturilor care au trăit pe acele meleaguri, şi le ceru să îi dea putere să lupte şi să meargă mai departe.Când acvila se întoarse urmărită de cele două dihănii, Histor era pregătit de luptă !

Fiind orbite de strălucirea paloşului lui Histor în lumina soarelui, acvila cu două capete şi cavalerul cu semiluna în frunte nu se puteau apropia de acesta, aşa că dihăniile începură sa se lupte între ele. Şi se luptară, şi se aruncară, şi se muşcară şi se înţepară până la epuizare. Atunci Histor luă brâul albastru şi îl înfăşură în jurul acvilei cu două capete, care pe loc se transformă într-o porumbiţă de ţi-era mai mare dragul să o priveşti.

În tot acest timp, lebedele….

 

             Institutul Limbii Române din Italia

dav

 

 În tot acest timp, lebedele își continuară zborul spre cele trei ținuturi în care locuiau printre străini, separate între ele și de tatăl lor, fetele împăratului. Lebăda cea mai mare ajunse prima în tinutul de răsărit. Era pe la  mijlocul unei ierni grele când s-a apropiat de ținutul unde era închisă Moldova, fată blândǎ dar curajoasă. Tot pe la acea vreme lebăda cea mijlocie se apropia de tărâmul îndepărtat dinspre miazăzi în care trăia Valahia. Și ea nu avea altă dorința și alt dor decât acela de care suferea și Moldova, unirea tuturor la casă părintească și împărtășirea traiului în libertate și bunăstare. Adunați ad-hoc, cu dibăcie și istețime, slujile din castelele Moldovei și Valahiei au făcut să între cele două lebede, cea mare și cea mijlocie, au eliberat cele doua surori și în grabă mare le-au purtat in zbor la casa părintească. Numai lebădă cea mică avea încă drum lung și greu de făcut, spre ținutul dinspre apus unde trăia frumoasa Transilvania, tristă printre atâția necunoscuți.

 

În timp ce …

 

 

 

   Şcoala Românească Europa Nova din Bruxelles

 

 În timp ce lebăda cea mică migra spre regatul Transilvaniei, o mică potârniche cu ochi de smarald se apropiase de ea și îi spuse:

-Săraca de tine, o lebădă atât de frumoasă și de măiestuoasă ca tine trebuie să străbată atâta drum? E mai bine să renunți! îi spuse potârnichea încercând să o necăjească.

-Știu că ceea ce fac este pentru o cauză nobilă, așa că nu mă deranjează absolut deloc! zise lebăda încrezătoare.

-Am auzit că în regatul Transilvaniei trăiește un conte vampir, Dracula și știi ce-i place să mănânce? spuse potârnichea zâmbind.

-Iaca, ce-i mai place și lui?!

-În general, vampirilor le place sângele, dar nu orice fel de sânge.

-Serios?! Dar de care?zise lebăda speriată.

-De lebădă albă!

Auzind aceste vorbe, frumoasa lebădă încetă să dea din aripile ei grațioase și era cât pe ce să renunțe la misiunea ei, când deodată, porumbița cea albă și imaculată , îi apăru în cale:

-Draga mea surată, ce te-a făcut să te abați de la drum?

-Păi, vezi tu, scumpă lebădă, o potârniche  cu ochi de smarald mi-a spus că în Ținutul Transilvaniei își face simțită prezența un anume conte Dracula, dar partea cea mai rea este că acel conte se hrănește cu sângele înaripatelor!

-Tocmai de aceea, ți-am venit în ajutor. Acea potârniche era întocmai Tirania, preschimbată. Intenția ei era aceea de a te împiedica să parcurgi drumul. Eu te voi ajuta să ajungi la destinație!

După 3 zile și 3 nopți de zbor, cele 2 înaripate au ajuns în Regatul Transilvaniei, dar peste tot domnea liniștea și ceața.

Dădea târcoale locului un șoim, singurul care-și fâlfâia aripile în bătaia vântului. Văzându-le pe cele două păsări, șoimul le-a întrebat:

-Ce vânt vă aduce pe aceste meleaguri?

-O căutăm pe prințesa Transilvania! Dar suntem nedumerite, ce fel de nenorocire s-a abătut asupra voastră, nu există țipenie de om!

-Dragele mele,acest regat a fost blestemat de o vrăjitoare malefică și toată  lumea doarme de aproape 100 de ani!

 

Auzind cele întâmplate, …

 

Fragmentele au fost concepute de elevii români de la Şcoala Română din Paris, de la Institutul Limbii Române din Italia şi de la Şcoala Românească Europa Nova din Bruxelles

Finalul poveştii scrise de copii urmează cât de curand.