Acasă / Evenimente / 84 de ani de la nașterea lui Grigore Vieru

84 de ani de la nașterea lui Grigore Vieru

Dorul si limba

Cerul e tesut din stele,
Luncile – din floricele,
Numai dorul stramosesc –
Din cuvântul românesc.

Din pamânt izvorul iese,
Grâul – din seminte dese,
Numai dorul stramosesc –
Din cuvântul românesc.

Razele ne vin din soare,
Iar miresmele – din floare,
Numai dorul stramosesc –
Din cuvântul românesc.

14 februarie 1935 era ziua în care se năștea Grigore Vieru. Acest poet talentat, acest reprezentant al sentimentului pur românesc din Republica Moldova s-a stins, însă, din viață în urmă cu10 ani.

Bogata activitate editorială a început la revista pentru copii „Scânteia Leninistă”, în 1958, însă poetul publica deja a doua culegere de versuri pentru copii. Peste ani a fost a fost redactor la revista Nistru și la editura Cartea Moldovenească.

În 1973, Grigore Vieru și-a îndeplinit un vis, trecând Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici și a participat la întâlnirea cu redactorii revistei Secolul XX. Poetul declara atunci: ”Daca visul unora a fost, sau este, să ajungă în Cosmos, al meu a fost să trec Prutul.”

Chiar dacă unele dintre lucrările sale au provocat de la oprirea tirajelor de ziar până la retragerea volumelor de poezii din librării, autoritățile considerându-i lucrările naționaliste, talentul i-a fost apreciat și recunoscut de-a lungul anilor. În 1967 îi este acordat Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret. În 1968 volumul de versuri lirice "Numele tău" este apreciat de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. În 1988 primește Diploma Andersen, cel mai prestigios premiu internațional în domeniul literaturii pentru copii. În 1982 este lansat filmul muzical pentru copii "Maria Mirabela", atât de îndrăgit în România, textele pentru cântece fiind semnate de Grigore Vieru.

Versurile poeziilor sale, unele ajunse cântece, au avut un rol determinant în deșteptarea conștiinței naționale a basarabenilor, iar la sfârșitul anilor '80 Grigore Vieru era printre liderii Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, era fondator al Frontului Popular și organizator al Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989. Poetul a participat activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (R.S.S.M.) în care s-a votat limba română ca limbă oficială şi trecerea la grafia latină.

În 1989, Vieru este ales deputat al poporului. În 1990, Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române, în 1991 devine membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar în 1992, Academia Română îl propune pentru premiul Nobel pentru Pace.
În 1995 poetul este ales membru al Consiliului de administraţie pentru Societatea Română de Radiodifuziune. În 1996 este decorat cu Ordinul Republicii, iar în 2000 este decorat cu Medalia guvernamentală a României "Eminescu" – 150 de ani de la naştere”.

La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie, în apropiere de Chişinău, iar la două zile după accident, inima lui Grigore Vieru a încetat să bată.

Grigore Vieru – Scrisoare din Basarabia

Cu vorba-mi strâmbă şi pripită
Eu ştiu că te-am rănit spunând
Că mi-ai luat şi grai şi pită
Şi-ai năvălit pe-al meu pământ.

În vremea putredă şi goală
Pe mine, frate, cum să-ţi spun,
Pe mine m-au minţit la şcoală
Că-mi eşti duşman, nu frate bun.

Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi si vă sărut.

Credeam ca un noroc e plaga,
Un bine graiul cel sluţit.
Citesc azi pe Arghezi, Blaga –
Ce tare, Doamne-am fost minţit!

Cu pocăinţă nesfârşită
Mă rog iubitului Isus
Să-mi ierte vorba rătăcită
Ce despre tine, frate, am spus.

Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut.

Aflând că frate-mi eşti, odată
Scăpai o lacrimă-n priviri
Ce-a fost pe loc şi arestată
Şi dusă-n ocnă la Sibiri.

Acolo-n friguroasa zare,
Din drobul mut al lacrimii
Ocnaşii scot şi astăzi sare
Şi nu mai dau de fundul ei.

Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut.