Acasă / Evenimente / Evenimente din Comunităţi / 1 aprilie 1941- o zi neagră a neamului românesc. Se împlinesc 78 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă

1 aprilie 1941- o zi neagră a neamului românesc. Se împlinesc 78 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă

În iunie 1940, la cedarea nordul Bucovinei de către România Uniunii Sovietice, Armata Roșie și NKVD-ul (poliția secretă sovietică) au ocupat teritoriul imediat ce administrația și armata română au fost evacuate.

 

 

 


 

 

 

 

 

Noua graniță și repeziciunea desfășurării evenimentelor au pus în dificultate foarte multe familii, care aveau membri în ambele părți ale graniței. În încercările legale sau ilegale de a trece granița pentru reunirea familiei, sau pur și simplu pentru a trăi în România, românii din Bucovina s-au izbit de represaliile autorităților sovietice, care au întărit patrularea graniței. Unii au fost uciși în timpul tentativelor de trecere, iar cei care au reușit să se salveze au fost deportați împreună cu restul familiei în Siberia. De asemenea, administrația sovietică a întocmit liste cu cei care aveau rude și în România, i-a declarat trădători de țară și i-a deportat la muncă silnică.

La începutul anului 1941, NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniței în România. Asttfel, la 1 aprilie 1941, un grup de peste 3.000 de oameni, din mai multe sate de pe Valea Siretului, au format o coloană paşnică şi s-au îndreptat spre noua graniţă sovieto-română, la Fântâna Albă. Aceștia purtau în față un steag alb, cu icoane și cruci în mâini, pentru că era duminica Paștelui.

 

 

 

 

 

 

Trupele NKVD i-au somat să se oprească în poiana Varnița, la 3 km de granița română, dar coloana a ignorat somaţia şi sovieticii au tras în plin cu mitraliere. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia. După masacru răniții au fost legați de cozile cailor și târâți până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost îngropați, unii fiind în viață încă: bătrâni, femei, copii, sugari – vii, morți sau muribunzi.

După tragica întamplare de la începutul lunii aprilie a fost declanșată o operațiune vastă de represalii. Astfel, în noaptea zilei de 12 spre 13 iunie 1941, peste 13.000 de români au fost ridicați din casele lor și deportați în Siberia și Kasahstan. Au supraviețuit puțini. Ca rezultat al emigrărilor, deportărilor și asasinatelor, populația românească a regiunii Cernăuți a scăzut cu 75.000 de persoane între recensământul românesc din 1930 și primul recensământ Sovietic în 1959.

La iniţiativa Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, atât în pădurea Varniţa, locul măcelului, cât şi la Mănăstirea Putna, au fost ridicate monumente care să amintească de românii ucişi.

 

 

 

 

 

 

Prin legea nr.68/10 mai 2011, această zi a fost declarată "Zi Națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântana Albă și alte zone, ale deportărilor, foametei și a altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie".